Skip to main content
roaming-europa

Europa vă lasă roaming-ul, dar vă taie internetul

Adio roaming?? S-o credeţi voi. Este un boomerang care iese pe uşă şi intră înapoi pe fereastră, poate chiar mai puternic decât l-aţi lansat. Parlamentul European a votat o propunere legislativă a Consiliului European asupra comunicaţiilor electronice într-o piaţă digitală unică, dar care se traduce mai mult într-o păcăleală pentru toţi consumatorii. Roamning-ul nu dispare din 2017 aşa cum a fost promis, ci doar îşi schimbă numele şi destinatarii. În momentul de faţă îl plăteşte doar acea persoană care utilizează propriul telefon în afara ţării, dar din 2017 îl vor plăti toţi, chiar şi o babă casnică, care nu a părăsit niciodată casa ei de la Pucioasa, nici măcar să îşi viziteze nepoţii de la oraş. Cum este posibil acest lucru? În cele ce urmează vom descrie 4 scamatorii studiate de marile companii telefonice şi introduse în noul regulament european.

SCAMATORIA nr. 1) Roaming indirect pentru toţi

Începând cu 2017 piaţa europeană a comunicaţiilor digitale îşi va schimbă masca. Fiecare companie naţională va plăti celorlalţi operatori (B2B) pentru roaming-ul propriilor clienţi în alte ţări ale Uniunii Europene.

Să dăm un exemplu: Camelia va merge la Londra pentru un weekend, iar telefonul ei mobil, odată repornit la aterizare se va conecta cu reţeaua telefonică A din UK. La sfârşitul sejurului, compania A va cere companiei româneşti B „contul” pentru traficul de date utilizat în timpul weekendului la Londra. Această suma B2B pe care B trebuie să o dea la A va fi împărţită tuturor clienţilor în planul tarifar al acestora. Roamning-ul îşi schimbă natura, dar nu dispare: marile companii de telecomunicaţii descarcă profiturile pierdute ale vechiului roamning pe toţi cetăţenii, chiar şi pe cei care nu vor călători niciodată. Acest lucru se poate numi o socializare ocultă a tuturor costurilor de roamning, şi nicidecum o piaţă liberă.

SCAMATORIA nr. 2) Roaming-ul, din când în când, se întoarce

Pentru a evita ca proprii clienţi să se mute la operatori din estul Europei, care au preţuri şi oferte mult mai convenabile, companiile pot fixa un prag maxim de zile de utilizat telefonul în străinătate, după care roaming-ul se întoarce ca prin magie. Se numeşte „profilul utilizatorului mediu” şi stabileşte media, conform studiilor făcute de aceleaşi companii, de zile petrecute în străinătate de românii care au un telefon celular. Peste această medie, clienţii vor plăti din nou roaming-ul, printr-un supliment pe minut aprobat de autoritatea telecomunicaţiilor.

Să dăm un exemplu: dacă operatorii români vor decide că „profilul de utilizator mediu” este de 20 de zile pe an, cine va petrece 25 de zile în afara ţării va plăti tot timpul petrecut după acele 20 de zile. Aceasta este o mare penalizare pentru studenţii Erasmus sau cei care fac schimburi de experienţe în afară ţării, dar şi a persoanelor care merg în alte ţări din motive de lucru.

SCAMATORIA nr. 3) Derogările companiilor care greşesc calculele

Pentru faptul că piaţă telecomunicaţiilor este una nouă, va conţine anumite necunoscute (vezi scamatoria nr. 1), operatorii au reuşit să introducă în legislaţie o derogare: dacă pierderile lor vor deveni insuportabile (adică proprii clienţi au călătorit într-un an mai mult decât era prevăzut, iar costurile de roaming pentru alţi operatori cresc mai mult decât era de aşteptat) şi fiind de-acord cu autorităţile naţionale, vor putea recalcula planurile tarifare ale clienţilor în mod retroactiv, cerând o nouă majorare specifică pentru roaming, tuturor clienţilor proprii.

Să dăm un exemplu: Camelia trăieşte în Timişoara, dar uneori se plimbă în Budapesta. Îşi activează un plan tarifar cu compania A şi se adaptează „profilului utilizatorului mediu”, adică nu stă în Budapesta mai mult de pragul maxim stabilit. Camelia ştie că nu plăteşte roamning-ul în Ungaria, dar compania A a făcut prost calculele. În acest caz compania A, la final de an, îi poate cere Cameliei o taxă suplimentară faţă de cât stabilise anterior în planul tarifar. Cu această normă se pierde definitiv transparenţa pieţei libere a telecomunicaţiilor în avantajul şi la alegerea operatorului telefonic şi a profitului acestuia.

net neutrality

SCAMATORIA CEA MAI MARE nr. 4) Internetul nu va mai fi neutral

Votul Parlamentului european sigilează şi soarta bine-cunoscutei net-neutrality. O reţea neutrală ar trebui să fie la dispoziţia tuturor, fără să impună restricţii arbitrare asupra traficului şi fără să favorizeze doar o parte din utilizatori. Se sfârşeşte visul unui Internet conceput ca şi un extraordinar spaţiu global comun, un motor de inovaţie, cunoaştere, egalitate şi oportunitate. Se deschid larg uşile epocii Open Access, modelul vrut de Europa, care transformă reţeaua într-o autostradă cu mai multe benzi, fiecare cu preţul ei.

Doar uriaşii reţelei (exemplu: Facebook, Google, Amazon etc) vor putea accesa banda rapidă pentru a garanta prestaţii optimale serviciului pe care îl oferă, lăsând pagini lente, documente care nu se descarcă, calitatea proastă tuturor celorlalţi concurenţi mai mici. Şcolile care vor vrea să introducă textele şcolare online sau fabricile care vor să îşi vândă produsele în străinătate vor avea o lărgime de bandă inferioară şi vor pierde clienţi şi oportunităţi. Se deschid, în schimb, adevărate posibilităţi de cenzură: Parlamentul a refuzat să trateze în mod egal serviciile funcţionale echivalente.

Să dăm un exemplu: compania care gestionează reţeaua poate decide, fără să dea nicio explicaţie, dacă un ziar, un blog sau un site îi este simpatic şi îl poate pune automat pe banda rapidă, dar dacă îi este antipatic îl poate pune pe banda lentă.

Acest lucru se numeşte negarea libertăţii de expresie!

Cred că sunteţi de-acord cu mine când spun că Europa de azi produce noi nedreptăţi, noi inegalităţi şi favoritisme chiar şi în lumea virtuală.

Comentarii

comentarii