Skip to main content
plastic

Epoca plasticului

Pentru a incepe acest articol, avertizez cititorul sensibil ca in urmatoarele randuri poate gasi informatii neplacute ca paranoia, sau poate simti dorinta irezistibila de a ma injura.

Acestea fiind spuse, imi imaginez ca suntem cu totii interesati de sanatatea nostra deci e mai bine sa cunoastem anumite informatii.

Din cate stii, plasticul inveleste practic tot si toate tipurile de plastic elibereaza substante toxice, in doze mai mici sau mai mari. Aproape toate aceste substante si doze sunt reglementate, iar atunci cand se descopera ca o substanta este daunatoare, aceasta este inlocuita cu altceva. Despre anumite substante se stie si doza maxima zilnica tolerata, dar ceea ce normele legale nu reglementeaza este amestecul de substante, care la finalul zilei devin un cocktail toxic.

De multe lucruri ne putem apara, destul sa le cunoastem, sa fim informati. O sa incepem articolul cu un obiect la care nu ne-am gandit niciodata: perdeaua de dus.

Ce e mai relaxant decat un dus cald la sfarsitul zilei?

Nu toti stiu ca perdeaua de la dus, daca este cea in PVC, poate fi foarte periculoasa. Conform unui studiu recent, cu caldura apei de la dus, perdeaua poate elibera pana la 108 substante care pot cauza daune la ficat, la sistemul reproducator, la sistemul nervos si la aparatul respirator. Multe dintre aceste substante raman active in incapere pana la 28 de zile.

In ultimii 60 de ani, plasticul ne-a schimbat viata. Inveleste aproape tot si contine tot.

Plasticul sticlelor este unul special si se numeste PET (polietilentereftalat), este foarte rezistent, impermeabil pentru gaz si se produce prin condensarea a doua substante.

PET-ul se prezinta sub forma de granule care sunt topite si transformate in eprubete care, apoi, sunt introduse in cuptoare la temperaturi peste 100° pentru a le face mai maleabile si pregatite pentru a fi umflate si transformate in sticle.

Tocmai trecerea prin aceste cuptoare poate elibera anumite substante. Acestea sunt formaldehide si acetaldehide, copusi volatili cancerogeni si genotoxici.

Aceste doua tipuri de substante pot migra in apa din sticle, lucru demonstrat de mai multe studii care au identificat niveluri destul de scazute, dar care am prefera sa nu se afle in apa.

In acest studiu californian s-au gasit 29 substante, care din sticla de plastic pot trece in apa. Printre acestea se gasesc antimoniul si benzofenonul, doua posibile cancerogene, sau fenantrenul care e hidrocarbura.

Ce se intampla cand sticlele de apa sunt transportate cu camionul unde temperatura ajunge si la 50 de grade sau cand sunt lasate in masina pe timp de vara.

Prin lege, substantele care pot trece din sticla in apa sau aliment, au limite precise, care trebuiesc respectate.

Multe firme care produc pachete, sticle sau folii de plastic dispun de tehnologie de ultima generatie, dar masoara doar nivelurile de acetaldehida. In multe cazuri, aceste fabrici se adreseaza laboratoarelor externe, dar doar de foarte putine ori pe an.

Prin lege limita substantelor toxice care pot trece din sticla in apa, este de 60 de miligrame pe litru, dar multi oameni de stiinta considera aceste testul recomandat de Europa pentru identificarea acestor limite, care se conclude cu evaporarea apei.

In acest fel, in testele efectuate, rezultatul a fost de 16mg pe litru de apa.

Deoarece limita Uniunii Europene este de 60mg pe litru, rezultatul este perfect, apa pe care o ben este exceptionala. Problema consta in faptul ca la 100 de grade, toate substantele volatile si semivolatile dispar deci nu sunt cantarite.

Solutia la acest test este liofilizarea, in urma careia s-a demonstrat ca nivelul substantelor din apa continuta in sticle PET ajunge la 121mg pe litru, adica dublul limitei legale.

Cu plasticul, in general, se confectioneaza mezeluri, branzeturi, salate, prajituri, masline, legume, etc. Peliculele sunt transparente, lucide, opace, atragatoare multumita culorilor cu care sunt imprimate.

La fel ca substantele continute in plastic, si cele continute in aceste cerneluri pot migra in alimente, iar despre aceste cerneluri se stie intr-adevar foarte putin deoarece nu exista nicio obligatie prin lege de a publica sau declara compozitia.

In cele mai multe cazuri culorile utilizate sunt de natura chimica, deci vinilica, si toate pe baza de solventi. De multe ori, pentru a evita ca aceste culori sa intre in contact cu alimentele, se lipesc doua pelicule intre ele cu cerneala intre ele, dar pentru aceasta operatiune se utilizeaza aproape mereu un adeziv pe baza de solventi.

Asta inseamna ca e mereu prezent acetatul de etil.

In putine cazuri, tehnica de productie implica utilizarea de lumini ultraviolete in loc de adezivi chimici.

Ceea ce stim sigur este ca si acestea se bazeaza pe analize efectuate de laboratoare externe, si asta foarte rar.

Deoarece nu stie nimic despre cerneluri si solventi utilizat in ambalajele alimentare, Europa declara: „Inca nu exista norme pentru evaluarea riscurilor relative solventilor si colorantilor”, dar in acelasi moment incep sa isi puna intrebari in legatura cu aceste substante.

Amintesc faptul ca cele 885 de substante utilizate pentru producerea diferitelor tipuri de plastic alimentar au fost autorizate, iar despre cateva dintre acestea se cunoaste efectul de trecere din plastic in aliment, de aceea exista si limite maxime zilnice tolerabile. Dar la sfarsitul zile, cate dintre aceste substante consumam?

Iei micul dejun mancand un iaurt in pahar de polistiren si un muffin in hartie uleioasa. La 11 faci pauza de cafea in pahar de plastic. La pranz mananci din tigaia antiaderenta niste ton in conserva si amesteci cu o lingura mare de melamina. Apoi, in graba bagi la cuptor o garnitura pusa intr-o tava PET.
Mai tarziu iei o gustare delicioasa, care consta intr-o felie de tort ambalata in pelicula de plastic. La cina mananci doua oua ochiuri pregatite in tigaia antiaderenta, pe care le scoti pe farfurie cu o paleta de melamina si le insotesti de legume congelate si conservate in punga de plastic si gatite in tava acoperita de acelasi invelis antiaderent. La final iti mai ramane niste mancare pe care o pui intr-o caserola de plastic pe care sa o incalzesti a doua zi la cuptorul cu microunde.

Este evident ca aceste ambalaje, dar si ustensile de bucataire, intra in contact cu alimentele, deci exista posibilitatea sa elibereze substante preluate de alimente, asa cum si alimentul cedeaza ceva ambalajului.

Ce substante chimice pot migra in alimente?

Toate acele substante prezente pe suprafata, exista pana la 20 de categorii diferite care sunt adaugate polimerului (plasticului). Aceste substante au scopuri diferite in functie de necesitatile pentru care au fost proiectate: de exemplu colorant, antioxidant, pentru absorbirea ultravioletelor, si asa mai departe, numite toate aditive.

Toate plasticurile contin aditive. E imposibil sa produci plastic utilizabil in scopuri comerciale, care sa nu contina aditive, iar printre acesti aditivi se alfa si ftalații, care au scopul de a dona plasticului anumite caracteristici, in principal pentru flexibilitate si elasticitate.

Profesorul Giorgio Bonaga a cautat ftalații in 12 firme diferite de provolone, parmezan si grana padano, alimente importate si in Romania, de-a lungul intregii productii, de la muls, la formele in care se face branza si pana la pungile in care se conserva.

A descoperit ca anumiti ftalați depaseau limitele legale impuse la nivel european si a demonstrat ca ftalații se pot gasi si in tuburile flexibile din PVC ale aparatului de muls mecanic.

La fel si cisternele in care este varsat laptele, daca nu este in inox, poate contine substante daunatoare, ca si pungile, caserolele si toate celelalte ambalaje.

Ftalatii sunt substante toxice organice persistente declarate interferente endocrine de catre Endocrine Society.

Interferentul endocrin este o substanta care imita, se transforma sau are o molecula similara cu cea a unui hormon. In cele mai multe cazuri au capacitatea de a imita estrogenii, adica corpul ii poate citi ca fiind hormoni estrogeni, lucru care creeaza adevarate dezechilibre in organism.

Mici cantitati de ftalați au fost gasite in multe alimente: in painea la punga, in biscuiti, in vinul cu dop de silicon, in laptele lichid si cel praf pentru nou-nascuti si in alimentele de la fast-food.

S-a demonstrat ca cei care mananca la fast-food poate avea in corp cu pana la 40% mai multi ftalați decat cei care mananca acasa.

Pana si plicul de ceai, care pana acum se stia ca este facut din celuloza, contine ftalati, care in contact cu apa la 100° sunt eliberati foarte usor. Ulrica Vitale, biolog nutritionist recomanda ca atunci cand faci ceaiul, sa rupi pliculetul si sa versi continutul direct in apa fierbinte.

In acest pliculet de ceai sunt continuti 16 ftalati.

Vreau sa subliniez faptul ca nu spun aceste lucruri pentru a crea false alarmisme, ci doar pentru ca cred ca informatia trebuie sa circule pentru ca fiecare sa fie liber sa aleaga.

Departamentul agrar al Universitatii Federico II din Napoli a descoperit aceeasi ftalați in caserolele de plastic pe care le primesc zi de zi pacientii in spitale si copiii in scoli.

Des, concentratia de ftalați din alimente dupa contactul cu plasticul in timpul consumului atinge niveluri de contaminare mai mari decat alimentele gatite, dar puse in tavi de alte materiale. In general alimentele calde si cele bogate in grasimi prezinta niveluri mai mari de ftalați.

Actualmente nu exista nicio limita de lege in ceea ce priveste continutul de ftalați din alimente, aceasta fiind rezervata ambalajelor. Exista doar recomandari ale EFSA, care vorbesc despre TDI, adica doza zilnica tolerabila, dar nimic mai mult.

Din pacate, acesti ftalați continuti in plasticurile moi, stiindu-se ca sunt daunatori, au fost interzisi in compozitia jucariilor, dar ii putem gasi in produsele destinate sectorului alimentar.

Autoritatea pentru Siguranta Alimentara Europeana a definit limita maxima zilnica tolerabila, calculata pentru un adult de 60 de kg, dar nu spune ce se intampla sub aceasta greutate.

Ceea ce speram este sa se efectueze noi studii care sa impuna schimbari in ceea ce priveste limitele acestor doze admise, in special pentru copii.

La sfarsitul zilei, doza care intra in organismul unui copil este mult mai mare decat cele recomandate ca limite tolerate.

In laborator, Institutul Ramazzini a efectuat studii de laborator in ceea ce priveste consumul unei doze de 10 mii de ori mai mica decat cea considerata tolerabila, de ftalat specific utilizat in industria parfumurilor si a cosmeticelor.

Rezultatele au aratat ca aceasta doza creste significativ rata mortalitatii la nou-nascuti, deoacere mamele acestora nu produceau lapte. Acest fenomen a fost explicat de interferenta endocrina a ftalatelor, demonstrand efectul periculos. Amintesc faptul ca alterarea glandei mamare poate fi considerat un factor important de predispunere la cancerul mamar.

Aceeasi doza testata pe soareci in laborator a fost gasita si in multe femei cu tumori mamare.

Se observa tot mai frecvent o anticipare de menarha si telarha, adica dezvoltarea menstruatiilor si a sanului pe care fetele le dezvolta tot mai devreme. Acesta este inca un motiv pentru care prezenta substantelor cu activitati de interferenta endocrina ar trebui interzisa.

Efectul ftalatilor ii ingrijoreaza pe principalii oameni de stiinta, care s-au intalnit acum cateva luni in urma la Roma.

Allan Just, Profesor de Medicina Ambientala la Mount Sinai declara ca: expunerea mamelor la ftalati, in timpul gravidantei, este strans legata de dezvoltarea eczemelor la nou-nascut.

Susan Korrick, Profesor de Sanatate Ambientala la Univesritatea Harvard: ftalatii au efecte asupra fatului masculin deja din faza prenatala, blocand functiile testosteronului, motiv pentru care copilul poate avea probleme de sterilitate in varsta adulta.

J. Richard Pilsner, Epidemiolog de la Univesitatea Amherst din Massachussetts a declarat ca aceste substante pot modifica ADN-ul spermei masculine, influentand in mod negativ sanatatea reproductiva.

Christina Porucznik, Profesor de Familie si Medicina Preventiva la Univesitatea din Utah: am intalnit in cuplurile in care barbatul are un nivel mai mare de bisfenol A, creste probabilitatea de deformare a spermatozoizilor, lucru care poate agrava eventuale probleme de fertilitate.

Unde gasim bisfenolul A?

Tot Profesor Porucznik ne spune ca principala sursa de bisfenol A este alimentatia, datorita ambalajelor.

Pentru a recunoaste ambalajele care contin bisfenol A trebuie sa cautam triunghiul format din 3 sageti (care indica substanta din care este realizat), care are in interiorul sau numarul 7. In acel caz, suntem siguri ca acel ambalaj contine bisfenol A.

Acest simbol apare pe unele ambalaje pentru alimente destinate consumului nou-nascutilor de la 0 la 6 ani.

Acestea au fost analizate, iar rezultatul a fost ca bisfenolul A se gaseste in toate aceste alimente.

Paradoxul naste din faptul ca aceasta substanta a fost interzisa in producerea de biberoane, care din 2011 sunt toate „BPA Free”, adica fara bisfenol A, la fel ca suzetele. Din pacate, bisfenolul a poate fi utilizat in ambalajele alimentelor consumate de aceiasi copii.

Atunci cand mergi la supermarket nu gasesti pe toate ambalajele scris daca acestea contin BPA sau nu.

Vicente Mustieles Miralles, este un cercetator la Universitatea din Granada si este renumit pentru studiile sale asupra interferentelor endocrine.

El a descoperit ca conservele sunt principala sursa de expunere la bisfenol A, pentru mare parte din populatie. Acesta se gaseste in rasina care acopera conserva pe interior.

Daca razuiesti aceasta rasina, poti vedea metalul. In aceasta rasina se gaseste bisfenol A, iar acesta poate migra in alimente.

Alte studii au demonstrat prezenta bisfenolului A in sucuri de fructe, in bauturi pe baza de ciocolata, in cele carbogazificate si indulcite si chiar in sarea de bucatarie impachetata in carton reciclat.

In hartia reciclata gasim mai multe substante care pot avea probleme, deoarece inainte de a fi reciclata, acea hartie e posibil sa fi fost plastificata, deci substantele raman in hartie.

Din pacate bisfenolul A se poate hasi si in plasticul cu care se produc dispozitive medicale si chiar si cele utilizate in terapiile intensive neonatale – cele in care sunt tratati copiii nascuti prematur.

Cel mai important ar fi ca aceasta substanta sa fie eliminata complet din liniile de productie a tuturor produselor medicale si chiar alimentare.

Stim ca e un estrogen de 70…85 de ani, deci ar fi si cazul ca acesta sa fie eliminat de pe piata, iar acest lucru ar trebui cerut de insasi Autoritatea pentru Siguranta Alimentara Europeana (EFSA).

In schimb, EFSA a cerut reducerea dozei tolerabile de la 50 la 4 micrograme pe kg de greutate corporala.

Dupa aceasta cerere, Comisia Europeana a limitat utilizarea BPA in ambalajele alimentare?

Nicidecum.

Si asta desi Comisia Europeana este constienta de faptul ca niveluri mai mari de BPA au fost gasite in persoanele care aveau probleme de fertilitate, atat barbati cat si femei.

In Franta, bisfenolul A este complet interzis in toate ambalajele alimentare.

René Habert, Profesor la Universitatea Diderot din Paris declara ca: autoritatea franceza pentru siguranta alimentara si-a dat seama ca persoanele, prin alimentarie, riscau sa fie expuse la o doze excesiva de bisfenol A.

Acesta explica diferenta dintre Franta si Europa, in ceea ce priveste bisfenolul A:

Doza tolerabila, conform Europei, este de 4 micrograme pe kg de greutate corporala. Pentru Franta, aceasta limita tolerabila este de 0,08 micrograme pe kg, adica de 50 de ori mai mica. Expozitia reala este de 1 microgram, deci faptul ca e cu 3 micrograme mai mica decat limita europeana inseamna o zona de „no problem” pentru Europa, dar inseamna o zona „problem” pentru Franta.

Chiar si Olanda e ingrijorata de cantitatea pe care o putem consuma zilnic, iar Institutul National Olandez pentru Sanatate Publica a documentat toate riscurile pentru populatie.

Bisfenolul A, chiar si in doze mici, poate avea efecte asupra dezvoltarii sistemului imunitar, poate induce alergii alimentare si poate facilita dezvoltarea infectiilor.

Fleur van Broekhuizen, reprezentant al Institutului National Olandez de Sanatate Publica Ambeintala a recomandat guvernului olandez sa reduca expozitia populatiei, cautand alternative mai sigure si a cerut Europei sa revizuiasca doza zilnica tolerabila.

Exista si categorii sociale care prezinta un risc major in ceea ce priveste expunerea la bisfenol A. Acestea sunt nuncitorii din fabrici care il pot inhala sau absorbi prin piele.

Bisfenolul A se produce tocmai in Olanda, la Rotterdam, in cea mai mare rafinarie din Europa, condusa de compania Shell. La doar 2 ore cu masina, se afla orasul belgian Anversa. In aceasta zona industriala se gaseste si Covestro, o societate nascuta din impartirea Bayer, care de la sfarsitul anilor ’50 a pus pe piata bisfenolul A.

René Habert: „Bisfenolul A a fost incriminat pentru cresterea bolilor cardiovasculare, metabolice ca diabetul si obezitatea, problemelor de reproducere masculine si a problemelor comportamentale.

Astazi, anumite tipuri de plastic nu contin aceasta substanta: cu ce a fost inlocuita?

Intr-un mare numar de cazuri a fost inlocuit cu BPA cu substante similare, ca si bisfenolul S si bisfenolul F, care pot influenta sistemul endocrin.

In laborator am demonstrat ca bisfenolul A reduc productia de testosteron si ca bisfenolul S si bisfenolul F fac exact acelasi lucru. Stiu ca va trebui sa astepta ani inainte ca acese substante sa fie reglementate si ca intre timp punem in pericol sanatatea a multor persoane.”

In comert gasim o multime de produse pentru copii cu siglele BPA free, ftalati free si PVC free, de exemplu seturi de pahare in melamina, farfurii in melamina, etc. Pe unele dintre ele apar etichete care indica temperatura maxima la care se pot incalzi, in alte cazuri scrie pe ele daca se pot baga in microunde sau nu, pe unele apare si contraindicatia de a le spala in masina de spalat vase, pe altele nu, unele chiar merg bagate in microunde dar doar pana la 2 minute.

Temperatura este una dintre cele mai importante caracteristici pentru aceste tipuri de obiecte. In plus, se utilizeaza atat de mult in cazul copiilor pentru ca nu se sparg, sunt idestructibile.

Din pacate s-a demonstrat ca, atunci cand aceste farfurii contin alimente la o temperatura mai mare de 70° C, pot elibera monomeri plastici. Deci, aceasta rasina de melamina, care in realitate este un polimer de melamina si formaldehida, elibereaza elemente din compozitia sa, care trec in alimente.

Fiorella Belpoggi – Directorul Centrului Cesare Maltoni pentru Cercetarea Cancerului a studiat formaldehida si a observat ca provoaca linfomi si leucemii. Aceasta a declarat: „ca si concentratie pe care eu as considera-o tolerata in compozitia acestor farfurii, eu zic zero, pentru ca nu exista o doza fara riscuri.”

Unul dintre lucrurile grave in aceste cazuri nu este interferentul endocrin ci tocmai un cancerogen, formaldehida. Din pacate nu ne gandim la asta, dar formaldehida ramane printre substantele utilizate in compozitia plasticurilor care intra in contact cu alimentele.

EFSA, adica Autoritatea pentru Siguranta Alimentara a micsorat limita melaminei in compozitia farfuriilor (cele utilizate in special pentru copii), dar nu s-a atins deloc de cea a formaldehidei.

Inca din anul 1976, formaldehida a fost introdusa in lista europeana a substantelor periculoase, fiind iritanta pentru ochi si aparatul respirator. Apoi, in 1987, a fost clasificata ca posibil cancerogen. In 1995, se atesta faptul ca este si coroziva, iar in 2006 este clasificata cancerogen sigur. In 2012 se recunoaste faptul ca poate fi cauza de leucemie.

In tot acest timp, Europa nu s-a gandit deloc sa interzica utilizarea acestei substante in producerea plasticurilor alimentare, iar in ultimii 14 ani nici macar nu a mai schimbat limita tolerabila pentru cantitatea de substanta care migreaza in alimente.

In concluzie, trec 30 de ani inainte de a stabili daca un lucru sau altul este toxic sau daunator, avem si Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentara, o avem pe cea nationala, pe cea mondiala, toate pline de experti care petrec tot timpul sa studieze si la urma…trebuie sa ne facem singuri regulile in casele noastre.

Vincente Mustieles Miralles ne sfatuieste sa limitam in toate modurile posibile expozitia la interferentele endocrine, deci nu mai utiliza sticlele de plastic ci pe cele de sticla.

Poti utiliza farfuriile de plastic, dar doar cu alimente reci, nu mai pune supa calda si nu mai incalzi mancarea in cuptorul cu microunde in ele. Ustensilele de bucatarie in plastic sunt toate de aruncat, iar cel mai bine este sa le utilizati pe cele de lemn sau inox.

Nu mai folosi parfumul direct pe piele, stropeste-te pe haine cu el.

Mergem mai departe cu acest articol si vorbim despre o alta categorie de produse cu care intram toti in contact, aproape zilnic: tigaile si oalele imbracate in material antiaderent. Cele negre, albe sau cu efect de piatra, toate sunt la fel.

Fie ca se numeste Tefal, Cook&Fun, Stonewell sau Petra EcoWood, stratul antiaderent care imbraca aceste tigai este acelasi, tot pe baza de PTFE, adica PoliTetraFluorEtilen.

In anul 2012, Institutul Superior al Sanatatii a recomandat tuturor sa arunce tigaile vechi antiaderente. Pe atunci, inamicul se numea PFOA si era o substanta ingrijoratoare pentru organism, fiind dificil de eliminat.

Tony Fletcher, unul dintre cei mai importanti epidemiologi din lume ne explica efectele PFOA:

„Am efectuat un amplu studiu pe o comunitate de 69 de mii de persoane care locuiau intr-un teritoriu contaminat cu PFOA si am gasit o asociere cu 6 boli diferite: colesterol mare, colita ulceroasa, dusfunctii ale tiroidei, cancer la testicole, la rinichi si hipertensiune gestationala.”

Comunitatea pe care Fletcher si-a desfasurat studiile este cea care locuieste langa fabrica Dupont, companie americana care a utilizat ani la rand PFOA in procesul de producere a teflonului, binecunoscut pentru imbracarea tigailor antiaderente.

In SUA, compania Dupont a fost acuzata si condamnata sa despagubeasca o persoana cu cancer la testicole.

Fletcher spune despre aceasta substanta ca „este o substanta persistenta, care nu se degradeaza in mediul inconjurator. Toti avem aceasta substanta in sange.”

Astazi, multe companii produc tigai antiaderente fara PFOA, iar multe din acestea cumpara vopseaua antiaderenta de la Chemours, o societata care naste prin divizarea Dupont. Pe site-ul lor scriu ca au inlocuit PFOA cu o noua substanta mai sigura, care se numeste GENX.

Toxicologul olandez Jacob De Boer a cerut deja inlocuirea oficiala a acestei substante si explica de ce:

„Eu si alti experti credem ca aspectul toxicologic este similar, GENX nu ramane in corpul uman la fel de mult timp ca si PFOA, intra in corp si ramane timp de aproximativ doua zile, dar este mult mai solubil in apa. Asta inseamna ca se poate gasi mult mai usor decat PFOA in apa pe care o bem. Adica in urmatorii ani ne putem astepta la o crestere a cantitatii de GENX in apa pe care o bem.

Asta inseamna ca desi oamenii o elimina in 48 de ore, daca consuma zilnic apa care contine aceasta substanta, GENX este constant in corp si avand in vedere faptul ca e o substanta toxica, suntem ingrijorati.”

GENX este doar una dintre substantele care inlocuiesc PFOA. Aceste substante sunt formate din lanturi de atomi mai scurte, dar la fel de persistente deoarece nu se degradeaza in natura.

Toate aceste substante contin atomi de flor si fac parte din familia PFAS, care sunt cele mai persistente substante pe care le cunoastem.

O lista de 208 oameni de stiinta au semnat o petitie prin care cer guvernelor sa caute alternative sustenabile si degradabile.

Pim de Voogt, Profesor de Chimie Ambientala la Universitatea din Amsterdam spune ca PFAS fac ca suprafetele sa fie impermeabile la apa si rezistente la grasimi. Din acest motiv sunt utilizate atat in hartia de cuptor cat cea de la unt, ca si cea de pe muffin si chiar pe pungile de hartie.

Tina Kold Jensen, Epidemiolog la Universitatea din Danemarca de Sud: „Daca ai un sandwich invelit in hartie, contine PFAS, la fel ca si pungile de popcorn pentru microunde si chiar si cutiile pentru pizza. Problema este ca, atunci cand mergi la supermarket, nu poti recunoaste ambalajele cu PFAS si cele fara.”

Tina Jensen a urmarit starea sanatatii multor femei inainte, in timpul si dupa gravidanta si a descoperit ca femeile expuse la PFAS au un risc de 16 ori mai mare sa aiba un avort spontan si copii care se imbolnavesc des, deoarece PFAS poate influenta si sistemul imunitar al copiilor. Alte studii au demonstrat reducerea eficientei vaccinurilor. Toate aceste studii au fost efectuate in orase ca oricare altele, nu in zone industriale.

Din pacate PFOA se gasesc oriunde. Dupa analizarea a 40 de produse, de la saci de dormit, la pantaloni, geci, ghiozdane, manusi, PFOA au fost gasite in 90% dintre ele.

Greenpeace a gasit PFOA pe Apenini la 2000 de metri, in lacurile din Elvetia, in muntii din Slovacia, in Rusia, in Turcia si la 3000 de metri in Cile, la 5000 de metri inaltime in China si chiar si la Polul Nord.

Suntem siguri ca asta vrem sa facem cu singura casa pe care o avem, Pamantul?

Poate ca ziua mareata si perfecta inca nu a sosit, cea in care avem toti constiinta de a face alegerea potrivita, dar exista mai multe moduri pentru a impinge industria sa caute solutii sustenabile. De exemplu, o solutie pentru noi poate fi aceea de a utiliza tigai in inox sau de a cumpara mereu alimente proaspete, in locul celor ambalate.

Intre timp, pentru cei care vor sa stie, pe fiecare ambalaj se afla categoria substantelor din care este produs acesta:
1 inseamna Petra
3 inseamna PVC
PP sau 5 inseamna polipropilen, din care sunt, in general facute biberoanele si care era considerata una dintre cele mai sigure substante la caldura
PS sau 6 inseamna polistiren, utilizat pentru miliarde de lucruri pe care va invit sa nu le incalziti niciodata!!
7, nu se stie exact ce contine

Si ca sa recapitulam, migrarea substantelor in alimente este favorizata de: caldura, aciditatea alimentelor – exemplu sucurile de citrice, otetul, sosul de rosii sau bauturile carbogazificate si indulcite – de grasimi si de timp.

Sticlele de apa, mezeluri feliate si impachetate in plastic, branzeturi infoliate, caserole cu alimente de tot felul, sunt toate alimente care contin substante din cele despre care am vorbit in acest articol. Eu va invit sa limitati consumul acestora cat mai mult, dar faceti cum vreti.

Intre timp, Franta a decis sa interzica complet in 2020 utilizarea farfuriilor, paharelor si tacamurilor din plastic.

Inca doua numere pe care trebuie sa le cunoasteti: revista Lancet a publicat un studiu care calculeaza daunele cauzate de unele substante continute in plastic sanatatii omului si a estimat costuri sanitare in valoare de 340 de miliarde de dolari pentru Statele Unite si 157 miliarde de euro in Europa.

Eu as vrea ca si copiii si nepotii mei sa traiasca pe un pamant decent.

Voi ce alegeti?

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns