Skip to main content
mccain-si-liderii-isis

ISIS, CIA, MOSSAD. SIGLE SCANDALOASE ŞI ADEVĂRURI ASCUNSE

Înainte să citiţi articolul vreau să ştiţi că doar adevărul ne face liberi.

Poze făcute în Siria: senatorul McCain (ambasadorul umbră al Casei Albe) cu al Baghdadi şi alţi lideri terorişti anti Assad.
Să ne mai întrebăm cum a cucerit ISIS nordul Irakului?

McCain si liderii ISIS

În poză, de la stânga la dreapta: purtătorul de cuvânt al ISIS Abu Mosa, liderul ISIS Abu Makr Al Bahdadi, senatorul american John McCain, purtătorul de cuvânt al Frontului Nusra Mohammad Nour

Bomba informaţională este o poză făcută în 27 mai 2013 la Idleb, în nordul Siriei. Îi arată pe Mohammad Nour, Salem Idriss, Abu Mosa, John McCain şi Ibrahim al Badri. Primul este purtătorul de cuvânt al Frontului al Nusra (al Qaida în Siria). Al doilea este şeful armatei siriene libere (responsabil de masacre înspăimântătoare în Siria). Al treilea este purtătorul de cuvânt al ISIS, iar al patrulea este senator al Statelor Unite şi fost candidat la Casa Albă, dar şi ambasador umbră al Departamentului de Stat. Ultimul este cunoscut şi ca Abu Du’a, şi apare printre cei mai căutaţi 5 terorişti de către Statele Unite (recompensa este de 10 mil de dolari), iar ca nume de război el foloseşte Abu Bakr al Baghdadi şi este şeful Armatei islamice a Irakului şi al-Sham (sau Marea Sirie), armată cunoscută ca şi ISIS. (mai mult…)

info-play

Informaţia din România e o ruşine mondială

Dacă vi se întâmplă să va plimbaţi prin Washington, după ce vizitaţi Casa Albă şi Lincoln Memorial, vă invit să faceţi o oprire şi la Newseum.
Newseum este un muzeu interactiv dedicat informaţiei şi jurnalismului, iar în interiorul său sunt conservate – citez de pe Wikipedia – “microfoane, aparate de fotografiat, telecamere, maşini de scris, computere, celulare şi toate celelalte mijloace de care jurnalismul s-a folosit pe parcursul anilor. Al şaptelea etaj al clădirii, un muzeu de mai multde 23.000 de metri pătraţi, prezintă 15 teatre şi 14 galerii”.

Plimbându-vă printre săli o puteţi vedea şi pe cea dedicată libertăţii presei. Un panou de plastic enorm expus în unul dintre principalele muzee din lume vă poate pune faţă în faţă cu adevărul: INFORMAŢIA ÎN ROMÂNIA NU E LIBERĂ. Suntem o anomalie, galbenă de ruşine.

info-rusine

populism

Populişti?

Atunci când mă gândesc la oratorii politici cu viziuni înguste îmi vine să strig: jos masca, ipocritilor! Ei spun că îşi pun în joc imaginea, faţa…dar în realitate aceea nu e efigia lor! Aceea e o mască.
Ne povestiţi nouă o mulţime de minciuni de genul „bunăstarea bate la uşile noastre. O nouă România naşte acum. Loc de muncă pentru toată lumea, libertate şi un viitor radiant.” În realitate, des sunteţi prinşi cu mâna-n sac. Hoţilor! Trebuie neapărat să vă smulgem acea mască de pe (mai mult…)

razboi-pentru-speranta

Scrisoare către camarazi

Există multe tipuri de război. Există aşa zisul blitzkrieg, există războiul de mişcare, războaie de poziţie, cele de uzură. Fiecare tip de război e caracteristic unuei anumite perioade din istorie şi e dată de disponibilitatea noilor tehnologii. Primul război mondial ar fi trebuit să fie scurt şi nedureros, dar disponibilitatea pe scară largă şi extinsă de noi arme pe toate fronturile a invalidat toate strategiile de război legate de schemele şi tacticile anilor ‘800. Generalii au pierdut. Rezultat a fost că războiul a durat ani de zile, au murit milioane de persoane, dar mai ales în tranşee se pierdea orice formă de credinţă sau convingere. S-a ajuns până la socializarea cu inamicul, des baricadaţi la câteva sute de metri. Dar tocmai în acest context plin de confuzie, a luat naştere propaganda, ca şi teorie de recondiţionare a maselor, propusă iniţial în cercurile intelectuale vieneze. Contextul decadent a permis infiltrarea „reprogramatorilor”: preoţi şi ofiţeri necontrolaţi care mişunau printre soldaţi, aproape întotdeauna analfabeţi, care enunţau proclamatii, fapte şi motive, indiferent dacă erau falsităţi sau invenţii de moment, pentru a alimenta ura faţă de inamic şi pentru a păstra în rândurile de lupta soldaţii, în onoarea ţării lor.

Un război are nevoie de o puternică motivare, de claritate în obiective şi de coeziune de intenţii, de un popor care să o comande şi de o armată care să o conducă cu fermitate şi determinare, de reguli care să împiedice rebelilor şi dezertorilor să condiţioneze rezultatul şi, mai ales, de timpi care să permită redobândirea energiilor: orice formă de uzură îndepărtează orice speranţă de succes. Dubiul şi frica sunt elemente umane. Nu doar atât, sunt esenţiale pentru că îmbogăţesc şi creează noi forme de propulsie internă. Atâta timp cât sunt gestionate şi rezolvate de această parte a frontului, cu demnitate şi onoare. Cei care se agită necontrolat şi fac gălăgie, cei care preferă solidarietatea externă în locul dialogului interior, cei care au forţa şi superioritatea morală să abandoneze frontul de luptă, pun la risc obiectivele şi viaţa proprie şi a celorlalţi camarazi. Cei care strică starea de spirit şi motivaţia trupelor sunt periculoşi, pentru ei înşişi şi pentru ceilalţi; fiindcă acasă a rămas un popor care i-a sacrificat pe cei mai dragi lor, munca, oricare certitudine, doar pentru a trimite proprii fii în urmărirea unui vis. Iar acel vis, acea speranţă sunt mai importante decât confuzia personală a celor care nu ştiu să se stăpânească.

Reprezintă destinul unui popor, diferenţa care trece printre o comunitate prosperă şi fericită şi o adunătură de servitori cărora le lipseşte posibilitatea de a se răscumpăra. Cine seamănă confuzia deschizând noi căi de acces inamicului permite dresorilor de şerpi, sirenelor, predicatorilor noilor religii, ‘dementorilor’ de orice ordin şi grad să profite de milioane de persoane. Un război se poate face în multe moduri, e adevărat, dar odată ce a început trebuie dus la bun sfârşit: se câştigă sau se pierde, se trăieşte sau se moare, se devine liberi sau se rămâne prizonieri pentru totdeauna. Iar noi suntem în război: să nu uităm acest lucru. Un război care în afară de a lasă cadavre împrăştiate, victima unei concepţii bolnave de economie, riscă să secere orice vis, speranţă, iluzie, principiu, dorinţă, ideal…adică ‘totul’ e doar ceea ce ne mai trebuie pentru a rămâne vii, dincolo de inima care bate.

denmark

Danemarca cedează o cotă din compania energetică la Goldman Sachs. Porneşte revolta populară

În Octombrie guvernul danez a anunţat o înţelegere de a ceda 19% din Dong Energy, principalul grup energetic controlat de Stat, care în 2012 a realizat un volum de afaceri de 67,2 miliarde de coroane (circa 9 miliarde de euro), cu o clauză care ar fi permis băncii de afaceri Goldman Sachs unele drepturi de veto asupra chestiunii Dong, drepturi pe care niciun alt acţionar nu le-ar fi avut.
Operaţiunea a dat naştere unei adevărate revolte populare în ţară, iar acestor revolte în stradă s-a adăugat şi o petiţie online care a strâns 185 de mii de semnături.
În România deja de foarte multă vreme se vinde totul, mulţumită clasei politice. Lovitura de graţie rămâne acum preşedintelui Traian Băsescu, după părerile căruia în România nu este destul la modă privatizarea.
La noi Jandarmeria este firma de pază a Chevron-ului. Roşia Montană e o chestiune care nu şi-a găsit rezolvare nici în ziua de azi deşi românii sunt împotriva exploatărilor toxice. Femei şi bătrâni sunt „biciuiţi” pentru interesele comerciale ale câtorva. Democraţia moare puţin câte puţin! Dar poporul unde e?
Sus INIMILE

regina-danemarcei

Visând la Danemarca

În Danemarca nu se plăteşte impozitul pe prima casă. În Danemarca nu există impozitul, muncitorii salariaţi percep un salariu brut şi completează o declaraţie de venit de 2 pagini fără ajutorul contabilului, fără centre de asistenţă fiscală şi alte dări. În Danemarca sunt -20 de grade iarna, dar în case sunt 25 de grade fiindcă încălzirea în locuinţe se face cu apă de canalizare depurată, distribuită locuinţelor prin exploatarea gazului produs. Costurile unei familii de 3 persoane pentru încălzirea unui ambient de 100 mp. pe an este de 150 de euro. În Danemarca miniştrii se plimbă cu bicicleta, la fel ca şi mare parte din populaţie, independent de condiţiile climatice. Dacă îndrăzneşti să cumperi o maşină nouă, eşti umplut de taxe, în schimb când mergi cu vechia ta rablă (renunţând la producţia de CO2 pe întreg ciclu productiv al noii maşini) eşti răsplătit prin reduceri. În Danemarca plăteşti taxele pentru a avea pensie, dar dacă decizi să renunţi îţi dau banii înapoi cu dobândă. În Danemarca creditele STATULUI faţă de contribuabili sunt lichidate prin lege înainte de împlinirea unei luni, dar nicio administraţie nu îndrăzneşte să întârzie mai mult de 15 zile pentru o chestiune de eficienţă. În Danemarca un muncitor câştigă echivalentul net a 2.500 de euro, iar un director de bancă nu depăşeşte 7.000.
NU E ADEVĂRAT CĂ ÎN DANEMARCA TAXELE SUNT MARI, încât presiunea fiscală (care nu implică şi adaosuri locale) e inferioară la 42% TOTUL INCLUS.

copilcraciun

Scrisoare de Crăciun Care a Făcut înconjurul Lumii

Cu ce ochi o să ne priveşti? Cum ne vei judeca peste 20 sau 30 de ani, tu care vei fi fiul altor timpuri, nu ştiu dacă mai bune sau mai rele decât acestea? Nu eşti încă născut, dar noi toţi, buni şi răi (există întradevăr aceste două categorii?), construim un viitor. Nu vei fi foarte indulgent în judecata ta, ştiu asta. Figurile spălăcite ale aşa-zişilor lideri de azi ţi se vor părea nişte mici pete, accidente ale Istoriei, persoane fără nicio viziune care din păcate au desenat, aşa cum ar putea doar un artist nebun, prezentul tău. Dar poate sunt doar pesimist. Umanitatea se va schimbă într-o clipită, vom inventa noi paradigme şi totul se va schimbă. Vom regăsi sensul comunităţii, al umanităţii universale, vom şterge înţelesul războaielor, vom închide prin lege fabricile de armamente, vom duce o lupta aprigă împotriva sărăciei, bolilor endemice cum sunt malaria şi tuberculoza, foamea va dispărea din lume şi planeta Terra nu va mai fi distrusă, sau exploatată pentru bogăţiile ernorme, dar atât de inutile în mâinile celor puţini.

De ce nu? De ce nu s-ar putea întâmpla asta? Timpul va fi mai valoros decât aurul şi mediul înconjurător va fi sacru, torentele limpezi şi aerul plin de mirosuri pe care le-am uitat. Vom putea revedea licuricii şi Carul Mare pe cerul oraşelor. În aceşti ani, poate pentru tine e dificil să înţelegi, banii sunt în centrul lumii, ceva ce nu există domină peste existenţele noastre. Ce înseamnă banii, ce înseamnă banii pentru tine? Ne vei considera nişte nebuni? Pentru a reuşi să înţelegi trecutul va trebui să descifrezi termeni asemănători cu hieroglifele egiptene, în aparenţă mai simple, în realitate mult mai complicate cum ar fi FMI, MES, BCE, ESM. Dacă nu vei reuşi, nu te îngrijora, sunt sigle, doar sigle, şi e vorba de bani, doar de bani. Civilizaţia, gândul, se găsesc altundeva. Sper să fie cu tine. Această scrisoare va fi eternă. Sunt sigur că mă vei citi şi poate, din pură curiozitate, vei încerca să înţelegi epoca mea, cine şi ce a făcut, bun sau rău. Noi, cei de acum, şi vorbesc în numele tuturor celor care merită, cei care încearcă să trăiască aceste vremuri grele în cel mai bun mod, îţi vrem binele, deşi nu ştim cine eşti, mic cetăţean al zilei de mâine. Facem tot posibilul să îţi dăruim o lume mai bună decât cea în care trăim, care des ne face oroare. Tu vei fi judecătorul nostru. Fii indulgent. Un Crăciun Fericit din trecut cu urarea unor ani minunaţi pentru tine, pentru ţară şi pentru lumea întreagă.

stanga-si-dreapta

Ce e dreapta? Ce e stânga?

A fi puţin rasişti e de dreapta
să laşi pe oricine să vină în România e de stânga
procesele prietenilor măsluite e de dreapta
justitierea adversarilor e de stânga.
Clandestinul e de stânga
naţionalistul exasperat e de dreapta.
Dar ce e dreapta şi ce e stânga…
O bună supă de legume Ogm e de dreapta
cimentul deasupra unui câmp de grâu e de stânga
talk-showrile sunt ale jurnaliştilor plătiţi,
fie de dreapta fie de stânga…
Dar ce e dreapta şi ce e stânga… (mai mult…)

img_20130407_163400

„Cere-ţi scuze!”

Vă amintiţi de părinţii voştri? După un şut în fund la prietenul tău de joacă sau o înjurătură la vecina ta se declanşa o palmă şi imediat după aceea ordinul de a-ţi cere scuze sub ameninţarea unui alt dos de palmă. Cuvântul „scuză-mă” era o cerinţă de iertare, o admitere de vină, un act de umanitate. Incapacitatea de a cere scuze nu este virilitate, ci o formă de laşitate şi îngâmfare. Cine se crede superior propriilor erori nu este obligat să se justifice. În locul scuze-i se declanşează scuzele, bunele motive de prost gust pentru a fi absolviţi, împreună cu acuzările oricui atrage atenţia asupra erorilor făcute. (mai mult…)